Cercul artiştilor dispăruţi

Un experiment din anii 1987-1988 cu copiii Şcolii Generale Nr. 1 Petrila,
azi Şcoala Gimnazială „I.D. Sîrbu”
Vezi volumul „Cercul artiţtilor dispăruţi” editat de Humanitas Educaţional.


Cercul Artistilor Disparuti from Ilie Pintea on Vimeo.

 

Poveste cu tineri artişti

Ioan Bogdan Lefter / Observatorul cultural /29.06.2005

Rubrica „O carte pe zi” apare astazi – iata – dilatata mult dincolo de cele trei coloane zilnice, incit sa poata cuprinde si ilustratii. Fiindca subiectul e o carte cu poze. Cu desene. Cu portrete. Cu artisti – pictori si pictati. O extraordinara carte de artist.
Pe coperta nu e trecut nici un nume: nici ale autorilor de portrete, nici al alcatuitorului cartii.
Iata-le pe cele dintii: Corina Adamecz, Diana Ardeleanu, Laurentiu Avasiloaie, Angela Bancea, Filu Bancea, Anita Bancu, Adrian Barcsay, Viorica Barcsay, Ion Andrei Barbu, Mihai Alexandru Barbu, Erwin Biro, Costel Casuneanu, Carleta Carta, Ana Maria Cercel, Marinela Ceaureanu, Claudia Cioaba, Flavius Dacian Conta, Anca Glont, Adrian Helj, Tatiana Grigore, Laurentiu Iordache, Robert Kiss, Irina Lungu, Daniela Munteanu, Veronica Matusoiu, Daniela Miron, Mirela Morosanu, Laszlo Nyaradi, Laurentiu Oprita, Iuliana Rusu, Camelia Spafiu, Gabriela Spafiu, Diana Szilagy, Mihaela Sumalan, Codruta Tartan, Ana Maria Teodosiu, Geta Tode, Loredana Tar, Loredana Vasinca, Simona Velicu, Nicolae Zuica, Loredana Zvanciuc.
Cu totii i-au fost cindva elevi graficianului Ion Barbu, astazi foarte cunoscut ca desenator la ziarul ZIUA, autor al caricaturilor de pe prima pagina, coltul de jos, din dreapta. In urma cu aproape doua decenii, in 1987-1988, pe Valea Jiului, la Petrila, unde traia si traieste si azi, Ion Barbu a infiintat un cerc de desen la Scoala generala nr. 1. Cartea recupereaza lucrarile copiilor sub un titlu – „Cercul artistilor disparuti”– care-l parafrazeaza pe cel sub care a fost difuzat in Romania cunoscutul film al regizorului australian Peter Weir, „Dead Poets Society” – „Cercul poetilor disparuti”. Nici unul dintre cei patruzeci si doi de membri ai grupului coordonat de Ion Barbu in 1987-1988 n-a devenit artist profesionist (doar cei doi baieti ai lui, care invatau la scoala cu pricina, s-au indreptat catre meserii mai apropiate de cele creative: unul in publicitate, copywriter, celalalt fotoreporter). Talentul copiilor de altadata s-a dus cu anii, cu viata, cu meseriile pe care au ajuns sa le practice, cu viata de familie. Ei sunt astazi – vai! – „artisti disparuti”…
Desenele
Dar s-au pastrat desenele! Unele ca atare, altele in clisee fotografice.
Sunt toate – cum am spus deja – portrete. Portrete ale unor oameni celebri, mai ales scriitori, romani si straini, clasici si moderni, dar si Mahatma Gandhi, Corot si Delacroix, mari compozitori ai lumii, de la Beethoven la Monteverdi, muzicieni rock, intre care cei patru Beatles-i.
Neobisnuita, traznita – cine mai indeamna niste copii sa faca exclusiv portrete?! -, ideea lui Ion Barbu s-a dovedit extraordinat de inspirata. Cele circa o suta cincizeci de desene cuprinse in „Cercul artistilor disparuti”, picturi pe lemn, au o prospetime si o expresivitate colosale. Din – intai – vointa de caracterizare a personalitatilor portretizate si – pe de alta parte – stangacia tip arta naiva a micutilor pictori a iesit o combinatie la limita incerta dintre imaginea asa-zicand „realista” si caricatura: Shakespeare, Eminescu si ceilalti sunt recognoscibili, sunt plauzibili, dar ingenuitatea, „primitivitatea” perspectivei, hipertrofierea exagerata a unor detalii ii fac simpatici si comici, desi e limpede ca lipseste orice intentie persiflatoare. In cele mai reusite dintre lucrari, obiectele pe care le tin respectivii in mana sau care se vad in fundal, alteori expresia insasi a fetelor spun realmente mult despre cei portretizati. Nu degeaba picturile copiilor au fost expuse la vremea lor, mai intai in holul scolii, apoi la Galeria de arta din Petrila, apoi tocmai la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti si, finalmente, din nou in Valea Jiului, la Salonul umorului de la Petrosani.
Altfel spus, „Cercul poetilor disparuti” merita sa vada lumina tiparului ca document de „creativitate infantila”: desenele sunt minunate, au prospetime, au haz. Adica miez.
Artistii
Dar in carte nu e de gasit doar galeria de portrete pictate de copiii din Petrila, ci si povestea lor si a cercului. Incepand cu falsul „Jurnal de la Petrila” asezat inaintea desenelor, scris de catre Ion Barbu si atribuit directoarei din 1987-1988 a Scolii nr. 1 din Petrila. Textul, o parodie – in fapt – de jurnal, are un savuros umor continut. Fostul indrumator al artistilor de-o schioapa descrie indirect, din perspectiva directoarei, intr-o maniera burlesca, aventura cercului si efectele experimentului: scoala e cuprinsa de febra, toata lumea vrea sa deseneze, membrii cercului sunt priviti ca artisti, deci „nonconformisti”, si ajung sa expuna acasa si la Bucuresti, luind cunostinta cu emotiile sufocante dar si cu euforia gloriei. In felul acesta, inca dinainte de a vedea portretele, glumetul jurnal al cercului ne amuza si ne impresioneaza: e vorba – deci – despre desenele unor copii de undeva, din „fundul Pamantului”, care au descoperit la un moment dat, cu pasiune, arta…
Apoi rasfoim paginile cu portrete si, gata emotionati, primim catre final, in rafale, lovitura dupa lovitura: cele cateva texte scrise astazi de copiii de ieri, apoi „Catalogul” cercului, cu fotografii in care-i vedem cum aratau atunci si cum sunt acum, plus scurte date biografice la fiecare, un text al tinerei si nebunaticei profesoare de romana, cantareata de folk pe cont propriu, compozitoarea cantecelor pe care micii artisti le-au interpretat in spectacolul sustinut in decorul expozitiei cu portrete, apoi un set de fotografii de grup, cu membrii cercului, apoi un text de Mihai Barbu, unchi al indrumatorului copiilor, si extrase din presa vremii. Efectul e rascolitor. Felul in care vorbesc Daniela Miron Ilea, Laurentiu Iordache, cei doi tineri Barbu si Dana Ardelean, profesoara de romana, despre cercul de desen si despre ce a insemnat experienta de atunci in viata lor e impresionant pana la lacrimi (daca se poate spune asa ceva intr-o cronica de carte!). Titlul celei dintai este „Despre norocul de a te fi nascut la Petrila”! Ce sa mai spun despre efectul portretelor foto ale protagonistilor, mici si ajunsi mari, insotite de biografii?! Unii au facut studii universitare si au plecat din Petrila, cativa in strainatate, dar cei mai multi sunt tot aici si au slujbe precum administratoare, agent vanzari (la SC Triumf!), functionara postala, figurant topo la o exploatare miniera, fotbalist (la Minerul Uricani), brutareasa, vanzatoare s.a.m.d. Mai multe dintre fetitele de altadata sunt casnice si vad de copii – probabil copii ai minerilor de pe Valea sau ai somerilor-fosti-mineri. Sunt si portrete ale unor pusti carora li s-a pierdut urma. Si ale lui Ion Barbu, tot ieri si azi. Apoi fotografiile de grup, stangaci incadrate, dar extraordinare, cu copiii privind cuminti catre aparat pentru a fi imortalizati. Intre ele – cateva cadre in care tin in maini, la piept, portretele pe care le-au desenat: artistii, zambind mandri, emotionati, si trofeele lor, operele lor. Cat despre istoria literaturii, ea poate retine scena in care Ion D. Sirbu si Mihai Barbu ajung din intamplare la cerc si descopera acolo, uimiti, „o multime de copii (care) desenau de zor cu tempera, pe bucati patrate de PAL, portrete de scriitori, pictori si compozitori celebri”…
Artistul
Cartea pe care a alcatuit-o acum Ion Barbu, cu sprijinul lui Rolland Szedlacsek (care a pus-o in pagini), nu include nici o lucrare de Ion Barbu. Chiar cercul de desen din 1987-1988 este o „lucrare” a sa. Fiindca el este in primul rand un artist de idei, nu unul de mestesug, de „stil” personal. In acest sens, el e mai putin un „artist plastic” si mai degraba o personalitate de artist, care – incerc sa aproximez – traieste pe cont propriu, filtrand atent lumea din jur, privind-o din perspectiva lui si numai a lui, „nealiniata”, mereu surprinzatoare.
Si asa se face ca, datorita lui, artistului, tinerii artisti de la Petrila – de fapt – n-au mai „disparut”: sunt aici, in desene, in aceasta carte – ma repet – emotionanta, colosala, extraordinara, rascolitoare…
Cartea lui Ion Barbu, aparuta la Editura Humanitas Educational (insotita de un CD si de cartoline color, cu texte scrise special de catre Ioan Es. Pop – prefata, Ana Blandiana si Liviu Antonesei – postfata; este reprodus si articolul scris de Tudor Octavian despre expozitia de la MLR si publicat intr-un numar din 1988 al revistei „Manuscriptum”), se lanseaza miine, joi 30 iunie, cu incepere de la orele 18.00, la Libraria bucuresteana Carturesti (langa Cinema Patria). Vor vorbi Ana Blandiana, Dana Papadima, Ioan Grosan si Ion Barbu.

Cercul artistilor disparuti

Radu Pavel Gheo / Dilema Veche, Nr. 76 / 1-7 iul. 2005

În 1987, graficianul Ion Barbu organizeaza un cerc de pictura cu copiii unei scoli generale din Petrila. Copiii picteaza pe lemn, cu tempera si entuziasm, portrete de scriitori români, apoi – cînd pozele-model se termina – cu straini, dupa care trec la muzicieni si ajung si la capitalistii de la Beatles si Deep Purple. Apoi fac o expozitie (si-i trag si un spectacol) la Bucuresti, la Muzeul Literaturii Române. Dupa care, vine Revolutia, copiii cresc mari, au familii, au si ei copii…

Si, dupa (aproape) 20 de ani, artistul Ion Barbu se transforma în detectiv si se apuca sa vada cum s-a descurcat cercul lui de pictura în vîltoarea istoriei, dupa care elaboreaza o carte încîntatoare despre experimentul sau petrilean, despre arta, despre destine. Creatorul Cercului artistilor disparuti cauta picturile copiilor (fotografiate atunci, pierdute dupa 1989, regasite în mileniul III…), îi cauta si-i gaseste pe (fostii) copii, cere ajutorul prietenilor, ba chiar umbla dupa un copyright la Child in Time , piesa celor de la Deep Purple, portretizati odinioara de copii. Volumul recent aparut la Editura Humanitas Educational contine reproduceri dupa picturile copiilor, ecouri ale expozitiei acestora în presa vremii, amintiri reale si inventate despre acea perioada, un catalog al cercului de pictura care e si o galerie impresionanta de destine. Cum i-a (si ne-a) împrastiat istoria: unii în Petrila, altii prin tara, prin Europa, peste Ocean, unii cu studii superioare, altii doar cu scoala (si cursurile lui Ion Barbu), iar unii ramasi chiar disparuti, parca anume ca sa justifice titlul cartii.

De fapt, nici nu stiu cum sa-i zic noului „produs” Ion Barbu. „Carte” e prea putin, fiindca la volum sînt atasate si 16 ilustrate din opera Cercului de la Petrila, un poster, un CD cu slideshow. E de rîs, dar e si serioasa. E de meditat – asupra copilariei, asupra vietii… E fermecatoare. E mîna lui Ion Barbu.

FLASH EDITORIAL – Cercul artistilor disparuti

Cunoscutul caricaturist Ion Barbu a facut un experiment care astazi este transformat intr-o carte de suflet si melancolii. Ieri a fost lansat albumul „Cercul artistilor disparuti” (Ed. Humanitas Cunoscutul caricaturist Ion Barbu a facut un experiment care astazi este transformat intr-o carte de suflet si melancolii. Ieri a fost lansat albumul „Cercul artistilor disparuti” (Ed. Humanitas Educational), album in care mai semneaza printre altii Ioan S. Pop (prefata), Ana Blandiana, Tudor Octavian si Liviu Antonesei (postfata). Este un album socant care ne invita sa redevenim copii. CD-ROM-ul care il insoteste are de altfel drept moto un cunoscut citat din Brancusi: „Cand nu mai suntem copii, am murit de mult”. Dar este si un album al melancoliilor deoarece contine desene ale copiilor care traiau in anii ’80 in orasul de mineri Petrila. Profesor pe atunci, Ion Barbu si-a incitat elevii la un experiment cu multe semnificatii, daca tinem cont de locul si spatiul in care se desfasura: tinerii (dintre care nici unul nu a continuat sa creeze insa pana astazi) au primit drept tema sa-i deseneze pe marii oameni de cultura despre care au auzit. Ii vom regasi astfel pe Baudelaire, Mark Twain, Tagore, Gandhi, Delacroix, J. Joyce, Marin Preda, Nichita Stanescu s.a. – vazuti prin prisma unor copii ai acelor vremuri. Felul in care rezultatul este valorizat astazi conteaza, iar ideea lui Ion Barbu este demna de un mare artist. Simbolistica acestei surprinzatoare realizari poate porni de la cadoul primit de Ana Blandiana candva, dupa 1977, de la conducatorul cercului de desen din Petrila, actualul caricaturist si grafician de succes: un lampas de miner.

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/istorie/flash-editorial—cercul-artistilor-disparuti-1_50ba09307c42d5a663b13028/index.html

 

Humanitas Educational anunta:

30 iunie 2005 București, România — Editura Humanitas Educational anunta lansarea cartii CERCUL ARTISTILOR DISPARUTI – un experiment de Ion Barbu. CERCUL ARTISTILOR DISPARUTI – o carte vesela si trista despre copilaria intr-un orasel de mineri in cea mai neagra perioada a comunismului, sfarsitul anilor ’80. (Vesela pentru ca veti descoperi cum ii vedeau copiii pe marii oameni de cultura, trista pentru ca vietile micilor pictori de ieri au ceva din zbuciumul istoriei noastre contemporane.) Ion Barbu, celebrul caricaturist de azi si pasionatul profesor de desen de ieri, impreuna cu Editura Humanitas Educational va promit un singur lucru: ca nu va veti plictisi rasfoind aceasta carte.

Albumul, cu o prefata de Ioan Es. Pop si o postfata semnata de Liviu Antonesei, contine, pe langa lucrarile copiilor, texte care dau marturie despre cenusii ani ’80 in Romania comunista (asa cum au fost ei traiti de copiii de atunci si de profesorii lor), un capitol cu CV-urile artistilor, marturii din presa vremii despre expozitiile unde au fost prezentate lucrarile micilor pictori (dintre care cea mai mediatizata a fost aceea de la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti) si fotografii ale „personajelor principale”. Albumul este insotit de un CD care contine o adevarata expozitie virtuala – un slide-show cu toate tablourile din carte – , carti postale cu lucrarile „artistilor disparuti” (in fapt, o discreta invitatie facuta de Ion Barbu tuturor cititorilor de a vizita Petrila) si un poster spre aducere-aminte. Un pachet cultural care a obtinut PREMIUL SPECIAL la Festivalul International de Caricatura Ankara 2005.

Lansarea cartii va avea joi, 30 iunie, ora 18, la Libraria Carturesti (linga Cinema Patria). Vor vorbi despre despre scoala si arta: Ana Blandiana, Ioan Grosan si Ion Barbu.